Dupa luni de lucru cu un sportiv, timp in care calmul pe teren si rezultatele dorite intarziau sa apara, in sfarsit “gheata s-a spart si toata lumea a inceput sa rasufle usurata”. Am intrebat mama ce anume a dus asa dintr-o data la o schimbare de 180 de grade. Mi-a raspuns scurt si convingator: “Acasa lucrurile s-au asezat, avem un ritm, noi suntem mai calmi si vedem cu alti ochi ce face copilul pe teren.”

Lucrul meu cu copiii si tinerii sportivi inseamna uneori poate in egala masura colaborarea cu parintele care se implica mai mult in viata sportivului si cu antrenorul. Cand nu se obtin rezultatele dorite ceea ce observ eu sunt doua lucuri: stressul copilului si stressul celor care sunt implicati in educatia/ antrenamentul copilului.

Stressul copilului si al celor din jurul lui

Cum copiii sunt cei care trebuie modelati presiunea rezultatelor este pusa pe umerii lor: ei trebuie sa munceasca mai mult, sa renunte la mai mult, lor trebuie sa le stea capul doar la sport, ei “trebuie sa se poarte ca niste adulti pe teren si in afara lui” pentru ca sa isi poata controla emotiile si sa isi modifice comportamentul si obiceiurile in timp record etc. Ei incearca, dar stressul lor apare de multe ori in situatiile in care rezultatele in competitii nu corespund asteptarilor lor sau ale celorlalti. Ma credeti sau nu, copii despre care uneori te intrebi ce cauta pe teren, au asteptari foarte inalte de la ei si se consuma foarte tare pentru sportul pe care il practica.

Pe de alta parte echipa care lucreaza cu ei poate sa isi doreasca mult de la copil pentru ca vede in el potential si talent. Doar ca sportul cere atat de mult de la toata lumea incat a fi deschis la descoperile in domeniul sportiv (metode de lucru, abordarea interdisciplinara, etc) si a privi realist copilul (“si cu bune si cu rele”) sunt conditii de baza pentru a creste sanatos un sportiv din punct de vedere fizic, tehnic, tactic si mental. Presiunea investitiilor de toate naturile este insa un factor de stress deloc de neglijat caruia trebuie sa ii faca fata fiecare membru in parte al echipei: antrenor, parinte, medic, antrenor de conditie fizica, dietetician, maseur, psiholog, manager etc.

Idei de “destressat”

M-am bucurat auzind cum Djokovic aduce in tenis sub lumina reflectoarelor echipa cu care lucreaza si familia care il sustine. M-am bucurat auzind spus simplu si clar de catre Yoshihiro Katayama cat de importanta este amosfera pe care o creaza colegii de club pentru placerea cu care se antreneaza. Sunt sigura ca cuvintele acestea s-au mai spus de catre multi altii. Teoretic e usor de spus, practic uneori e mai greu de realizat. Chiar si asa, cititi ce spun doi sportivi care au tinut in mainile lor trofeele unor competitii importante pe plan international si national.

*Rezultatul sportivului este rezultatul tuturor

“Stiu ca tenisul este un sport individual si ca rezultatele vin individual”, spune Djokovic tinand in mana cupa obtinuta la Australian Open 2011, dar echipa te ajuta sa te simti confortabil si sa dai ce e mai bun din tine”. Tot el cu trofeul de la Wimbeldon 2011 in mana felicita echipa care il antreneaza pe Rafael Nadal pentru nivelul la care l-a adus pe adversarul sau din finala.

Yoshihiro Katayama castigatorul locului 1 la Cupa Romaniei 2010 spune ca partenera de dans, antrenorii buni si colegii de club sunt cei datorita carora danseaza in continuare, cu care si in mijlocul carora se antreneaza cu placere (vezi video).

*Placerea de a face sport este cea mai importanta

Placerea de a face sport este cea mai importanta. Cei care lucreaza cu sportivii stiu lucrul acesta si din fericire multi dintre sportivi. Yoshi spune “placerea este de a face antrenament si nu de a castiga cupa”. O mamica spune despre copilul ei: “am descoperit ca, asa cu urcusuri si coborasuri, copilului meu ii place foarte tare ceea ce face”.

Cei care lucreaza cu sportivii stiu ca poate exista un moment in cariera unui sportiv in care acesta descopera cu surprindere si mirare ca “nu mai exista placerea” pentru sport, iar podiumul pe care a urcat de atatea ori este o amintire frumoasa. Uneori isi revin, alteori isi orienteaza interesul spre alte lucruri care devin importante in viata lor.

*Sprijinul familiei

“Este incredibil ca cei mai importanti oameni din lume pentru mine (familia si prietenii) sunt aici ca sa ma sprijine”, spune Djokovici care pare a fi cel care atrage in tenis in lumina reflectoarelor familia care il sprijina in ceea ce face (vezi video). In lucrul meu cu sportivii am intalnit multi parinti dedicati copilului si care fac multe eforturi pentru el. Este insa la fel de adevarat ca sunt momente in care abordarea pozitiva si increderea in copil sunt greu de tinut la nivel optim. In acelasi timp exista si copii carora le lipseste prezenta unui parinte pe teren. Unii dintre ei reusesc sa “se caleasca” si sa vada partea pozitiva a situatiei, dar nu de multe ori reusesc sa ajunga in top fara sprijinul lor (citeste aici mai mult).

Inchei aici subiectul meu de azi si va invit pentru orice poveste, sugestie sau intrebare sa lasati un post mai jos sau sa imi scrieti la [email protected]

Foto: Flickr

Publicat de: Nicoleta Tanase-trifu
Website: http://www.tanase.biz/blog
E-mail: [email protected]

• In top cu durere | publicat de Nicoleta Tanase-Trifu
• Invata sportivul sa se aprecieze | publicat de Nicoleta Tanase-Trifu
• Schimbari “mici”, efecte mari | publicat de Nicoleta Tanase-Trifu
• Vreau sa castig! Sabie cu doua taisuri- pentru parinti si antrenori | publicat de Nicoleta Tanase-Trifu
• Vreau sa castig!- pentru copii | publicat de Nicoleta Tanase-Trifu